Cine nu și-ar dori să aibă un abdomen plat, să poată îmbrăca orice model de haină și să nu-și facă griji atunci când merge la shopping… Din păcate, însă, doar privind în jur vom observa din ce în ce mai multe persoane “cu burtă”, aspect ce ar trebui să ne pună pe gânduri atât din punct de vedere estetic, cât și în ceea ce privește sănătatea. mai multe detalii ne sunt oferite de dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice la Clinica Smart Nutrition.
Acumularea grăsimii abdominale poate să se facă la nivel subcutanat (între mușchi și piele) sau la nivel subcutanat și visceral (în jurul organelor interne). Cele două situații dau riscuri diferite pentru pacienți. Dacă grăsimea subcutanată vine cu dezavantaje estetice, cea viscerală poate să ducă la apariția unor boli cronice precum diabet, cancer, hipertensiune arterială și din acest motiv este periculoasă pentru pacienți.
Acumularea grăsimii abdominale se face de multe ori în contextul obezității al cărei diagnostic se face prin intermediul Indicelui de Masă Corporală (IMC). Acesta este un parametru care ia în calcul greutatea și înălțimea individului. Acest parametru însă nu măsoară adipozitatea la nivel abdominal, existând persoane care au un indice de masă în limite normale însă o cantitate de grăsime viscerală crescută.
Cum ne putem da seama dacă avem grăsime viscerală?
Cel mai simplu parametru pentru a defini obezitatea abdominală este măsurarea circumferinței abdominale. Aceasta se face la nivelul ombilicului, la sfârșitul unui expir normal și este cea care ne poate spune dacă avem risc de a face diabet zaharat, boli de inimă și hipertensiune arterială. Valori mai mari de 94 cm la bărbați, respectiv 80 cm la femei prezic nu numai bolile menționate mai sus dar și riscul de a face cancer colorectal sau chiar hernii.
A doua modalitate este evaluarea formei corpului, oamenii fiind împărțiți în două tipologii: măr și pară. Dispoziția tip măr în care pacienții se caracterizează prin distribuția grăsimii în jumătatea superioară a corpului (brațe și abdomen) este cea care poate să indice risc de depunere a grăsimii în jurul organelor interne.
Singura modalitate de diagnosticare neinvazivă a grăsimii viscerale este cu ajutorul analizoarelor cu bioimpedanta în contextul unui consult realizat de medic specialist nutriționist.
De ce este grăsimea viscerală periculoasă?
Mecanismul prin care această grăsime viscerală intervine în apariția diferitelor boli este prin secreția unor citokine cu rol inflamator precum interleukina 6 sau TNF-α. Aceste citokine duc la insulinorezistență și, dacă nu se intervine, la apariția diabetului zaharat de tip 2. Există dovezi că repercusiunile unui accident vascular cerebral sunt mai ușoare în cazul pacienților care au un nivel scăzut de grăsime viscerală.
Primele analize de sange care pot atenționa asupra riscului metabolic sunt glicemia, trigliceridele, colesterolul și acidul uric.
Ce putem face pentru prevenirea depunerii grăsimii în jurul organelor interne?
Un regim alimentar echilibrat, care să realizeze un deficit caloric alături de activitate fizica reprezintă soluția pentru a da jos grăsimea viscerală. Regimul alimentar echilibrat este acela în care zilnic se consumă produse din toate categoriile: carne, legume, fructe, lactate, cereale. Recomandările ghidurilor ne spun să evităm alimentele bogate în calorii precum produsele de la patiserii sau cofetarii, fast food, sucurile.
În concluzie, este bine să ne preocupe greutatea pe care o avem și să luăm măsuri atunci când circumferința abdominală depășește valorile recomandate.
Acest articol a apărut în revista Farmacia Ta.
