Termenul de intoleranță la gluten include boala celiacă, alergia la grâu și sensibilitatea la gluten non celiacă. Vârsta de debut poate fi oricare, pentru oricare dintre cele 3 afecțiuni. Femeile sunt mai des afectate de boala celiacă și poate debuta până în vârsta de un an sau în perioada 40 – 60 de ani, deși uneori diagnosticul corect se pune la câțiva ani de la debutul simptomelor. Alergia la grâu afectează mai des copiii comparativ cu adulții.
Context
Auzim din ce în ce mai des despre gluten: fie am încercat o dietă fără gluten, fie datorită unor simptome digestive ne autodiagnosticăm cu intoleranță/alergie la gluten, fie, în urma unor analize specifice, am primit vestea că suferim de boala celiacă.
Dieta fără gluten este la modă și uneori e promovată de celebrități. Oamenii vor să fie la modă, adoptând această dietă din credința că glutenul este nesănătos. Însă evitarea glutenului de către persoanele care nu au indicație medicală poate să nu aducă beneficiile așteptate, nici asupra sănătății (existând indicii că o astfel de dietă se poate însoți de creșterea nivelului din sânge a LDL colesterolului), nici asupra bugetului (produsele fără gluten fiind, în general, mai scumpe decât cele care conțin gluten).
Ce este glutenul?
Glutenul este o proteina care se găsește în grâu, orz și secară. El ajută la creșterea pâinii, dându-i textură și elasticitate.
Este nevoie să fac următoarea precizare: există câteva boli care au ca tratament comun evitarea glutenului sau doar a grâului. Acestea sunt:
– Boala celiacă – o boală autoimună, în care este nevoie ca pacientul să aibă o predispoziție genetică, să consume gluten și să fie supus unui factor de activare a bolii (stres traumatic sau chirurgical, anumite infecții virale (reovirusuri) sau alți factori de mediu. Deci boala celiacă nu este o alergie sau o intoleranță, este o boală autoimună care distruge mucoasa intestinală, organismul nemaiputând absorbi nutrienții din alimente.
– Alergia la grâu – este o reacție imună la oricare dintre sutele de tipuri de proteine care se află în grâu și care apare în câteva minute de la ingestia alimentului. O persoană alergică la grâu are nevoie să evite orice produs care conține grâu însă tolerează alte alimente care conțin gluten (secară, orz).
– Sensibilitate la gluten non celiacă (Non-Celiac Gluten Sensitivity – NCGS) sau sensibilitatea la gluten este un diagnostic de excludere: pacientul este testat pentru boala celiacă, alergie la grâu sau alte boli care ar putea explica simptomele digestive) apoi se inițiază dieta fără gluten. Dacă în urma acestui regim alimentar simptomele se ameliorează, se poate spune că pacientul are sensibilitate la gluten. Deci, ea nu este nici o alergie (nu avem Ig E), nici o reacție autoimună (ca în cazul bolii celiace).
1. De câte tipuri este această intoleranță? Există vreo vârstă anume la care poate debuta?
Termenul de intoleranță la gluten include toate cele 3 boli descrise mai sus. Vârsta de debut poate fi oricare, pentru oricare dintre cele 3 afecțiuni.
Femeile sunt mai des afectate de boala celiacă și poate debuta până în vârsta de un an sau în perioada 40 – 60 de ani, deși uneori diagnosticul corect se pune la câțiva ani de la debutul simptomelor.
Alergia la grâu afectează mai des copiii comparativ cu adulții.
Se pare că sensibilitatea la gluten non celiacă este mai frecventă în rândul femeilor aflate în cea de-a patra decadă de vârstă (30-40 de ani).
2. Care este cel mai relevant test diagnostic pentru intoleranța la gluten?
Diagnosticul bolii celiace are două etape: inițial și final. Etapa inițială se bazează pe prezența în sânge a anticorpilor de tip antitransglutaminază și antigliadin deamidat de tip IgA (această combinație fiind cu cea mai bună specificitate și sensibilitate). Tot în această etapă se indică testele genetice (HLA- DQ2 si HLA-DQ8 ) și biopsia intestinală. Rezoluția simptomelor, negativarea testelor serologice și refacerea mucoasei intestinale în urma regimului alimentar fără gluten certifică diagnosticului final al bolii celiace.
Diagnosticul alergiei la grâu mediate prin Ig E se bazează pe istoricul simptomelor care apar la ingestia sau la inhalarea făinii de grâu și variază de la urticarie, edem, dureri abdominale, vărsături până la rinita alergică, astm bronșic sau chiar anafilaxie indusă de efort. Aceste simptome trebuie însoțite de analize precum măsurarea Ig E specifice la grâu fie în sânge, fie prin testele cutanate (prick tests).
Sensibilitatea la gluten non celiacă este un diagnostic de excludere, detaliat mai sus.
Medicul alergolog și, în cazul bolii celiace, medicul gastroenterolog sunt cei care pun un diagnostic corect al acestor afecțiuni, integrând informațiile aflate în timpul anamnezei cu pacientul și recomandând investigațiile/analizele necesare. Ulterior, terapia nutrițională (regimul alimentar) a pacientului este supravegheată împreună cu medicul specialist diabet, nutriție și boli metabolice.
3. Ce factori de risc sunt cunoscuți în acest sens?
În cazul bolii celiace, există o componentă genetică. Pe acest fond genetic factorii declanșatori (de tip viral sau nu) produc simptomele la persoanele care consumă gluten.
În ceea ce privește alergia la grâu, istoricul familial de alergii se asociază cu un risc mai mare.
Nu există încă o explicație a apariției sensibilității la gluten non celiace.
4. Cu excepția alimentației controlate, ce alte tratamente mai sunt disponibile?
Până în prezent, singura metodă de tratament dovedită a fi eficientă este excluderea glutenului din alimentație (în cazul bolii celiace și a sensibilității la gluten) sau excluderea grâului (în cazul alergiei la grâu).
Pentru pacienții cu boală celiacă sunt în cercetare terapia enzimatică (prin care se încearcă digestia completă a proteinelor din cereale, inclusiv a peptidelor din gluten) sau modificarea genomului cerealelor astfel încât să fie mai puțin toxice pentru bolnavii celiaci. Există și terapii în cercetare care vizează patogeneza (modul în care apare) bolii celiace fie prin încercarea de a inhiba transglutaminaza tisulară, fie prin controlul permeabilității intestinale (prin inhibarea proteinei numite zonulin cu ajutorul Larazotide acetate), fie prin dezvoltarea unor analogi peptidici cu efect antagonist asupra peptidelor native (cu produsul Nexvax2-vaccin care are la bază principiile terapiei de desensibilizare).
Deși în cazul unor alergii alimentare sau respiratorii există imunoterapii cu rezultate promițătoare, în cazul alergiei la grâu nu este nici un studiu în desfășurare sau publicat care să se adreseze acestei afecțiuni.
5. Ce probleme de sănătate pot apărea pe termen lung dacă nu se intervine cu un tratament?
Pentru boala celiacă riscul asupra stării de sănătate este dat de imposibilitatea absorbției corespunzătoare a nutrienților din alimentație: anemie prin deficit de fier, de vitamina B12 sau de acid folic, osteoporoză. Acești pacienți sunt mai predispuși, însă, să dezvolte și intoleranța la lactoza sau diferite tipuri de cancere (limfom Hodgkin, cancer de intestin subțire etc.).
Pentru cei care se știu cu alergie la grâu, complicația cea mai gravă, amenințătoare de viață este șocul anafilactic.
Articol publicat pe site-ul 360medical.ro
