Alimentația incorectă este o problemă tot mai mare în rândul românilor, iar obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și dislipidemiile pot fi ameliorate dacă știm ce și cât să mâncăm. Pentru a afla cât de receptivi sunt pacienții români față de un stil de viață sănătos, am realizat un interviu cu unul dintre cei mai tineri și ambițioși medici din domeniul nutriției, dr. Mihaela Camelia Posea, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, Clinica Smart Nutrition.
Pe lângă faptul că iubește să discute cu pacienții, dr. Posea este dedicată în permanență perfecționării, participând constant la stagii de pregătire internaționale în domeniul diabetului și obezității/nutriției. În plus, din anul 2015 este Doctor în Medicină la UMF „Carol Davila”, iar pe lângă consultațiile zilnice de la clinică își face timp și pentru a scrie articole de specialitate și pentru a participa ca și co-investigator în studii clinice internaționale multicentrice în domeniul diabetului și al dislipidemiei.
Galenus: Ce v-a determinat să alegeți specialitatea de diabet, nutriție și boli metabolice? A fost ceva ce v-a atras în mod deosebit?
Mi-am ales această specialitate acum mai bine de 10 ani, cu gândul că voi putea ajuta oamenii care suferă de obezitate. În timp, am învățat că a mânca sănătos nu îi ajută numai pe cei cu probleme de greutate, ci și pe cei care suferă de diabet zaharat, de hipertensiune arterială, de dislipidemii (colesterol crescut în sânge) și nu numai. Pentru aceștia, alimentația corespunzătoare este la fel de importantă ca tratamentul medicamentos.
Cum sunt pacienții care vă trec pragul din punct de vedere al receptivității? Înțeleg necesitatea schimbării stilului de viață și urmarea tratamentului corespunzător?
În momentul în care au intrat în cabinet, sunt deja conștienți că au o problemă de sănătate. Ce încerc eu să fac este să îi conștientizez că soluția este la îndemână (regim alimentar corespunzător) și că voi fi alături de ei cu explicații, sfaturi, meniuri astfel încât să nu se întoarcă de unde au plecat. Uneori e nevoie de timp să conștientizeze riscurile la care se supun, pentru că dacă nu îi doare nimic (și câteodată numai aspectul fizic este cel care deranjează). Este destul de greu să convingi un om că va face diabet zaharat dacă nu schimbă ceva. Din păcate, obezitatea nu este văzută ca o boală, la fel cum este diabetul zaharat sau cancerul și prin urmare nu sperie la fel de mult.
Știu pacienții români despre gravitatea sindromului metabolic? Sunt suficiente informații în momentul în care intră în cabinetul dumneavoastră?
În ultima vreme, am avut pacienți tineri care, în urma unor analize, au decis că trebuie să-și schimbe stilul de viață. Vin cu anumite idei, uneori corecte, uneori greșite, dar vin cu dorința de a se informa de la medicul specialist, pentru că își dau seama că informațiile găsite pe internet nu sunt întotdeauna de cea mai bună calitate. De aceea, în clinica Smart Nutrition, toți medicii noștri sunt medici specialiști diabet, nutriție și boli metabolice, care acordă consultații de 60 de minute pentru a putea răspunde tuturor întrebărilor pacienților.
Ce ar trebui să facă medicii români, asociațiile medicale sau instituțiile statului pentru a-i face pe pacienți să conștientizeze riscurile unui stil de viață nesănătos?
Medicii români, de altă specialitate (cardiologi, gastroenterologi, oncologi, nefrologi etc.), ar trebui să-l îndrume către medicul diabetolog/nutriționist pe fiecare pacient pe care îl văd că suferă de obezitate sau că are circumferința abdominală crescută. Medicii diabetologi au rolul de a explica riscurile la care se expun pacienții care suferă de obezitate, dar și de a le afla și modifica obiceiurile alimentare care au dus la creștere în greutate. Asociațiile medicale pot organiza campanii de informare, atenționare cu ajutorul medicilor specialiști, astfel încât informațiile să fie de cea mai bună calitate. În ceea ce privește instituțiile statului, pentru că numărul de persoane care suferă de obezitate să nu mai fie în creștere an de an, este nevoie de prevenție, educație, alocare de resurse atât materiale cât și umane. Susțin introducerea în programa școlară a orelor de educație pentru sănătate, în care copiii să învețe care sunt și ce impact pot avea asupra lor toate acele alimente bogate în calorii și sărace din punct de vedere nutritiv.
Este vreun caz care v-a marcat în mod deosebit? De ce?
În general, copiii sunt cei care mă impresionează cel mai des. Este greu să auzi din gura unui copil că nu îi place de el, că vrea să scape de „colăcelul de pe burtă” sau că este batjocorit la școală. Uneori este pentru prima dată când spune acest lucru, părinții aflând în cabinet că băiatul/fata lor a primit porecle, s-a râs la oră de sport că nu poate face anumite exerciții etc.
Cât de importantă este abordarea multidisciplinară pentru tratamentul pacientului cu diabet zaharat și cât de mult se realizează aceasta în țara noastră?
Tratamentul diabetului zaharat presupune în primul rând regim alimentar. Din păcate, pentru că plata consultației de către Casa de Asigurări este foarte mică (aproximativ 30 de lei), indiferent dacă medicul petrece 15 minute cu pacientul sau 60 de minute, mulți medici diabetologi dau doar câteva sfaturi privind nutriția. Apoi, un pacient cu diabet zaharat, de cele mai multe ori, suferă și de hipertensiune arterială, și de dislipidemie, prin urmare are nevoie de specialiști în aceste domenii pentru a-i recomanda un tratament corespunzător. Pentru a monitoriza apariția complicațiilor, un pacient diabetic trebuie să facă anual consult oftalmologic și uneori neurologic sau nefrologic. În ultima vreme, colaborarea între specialiști este mai strânsă și s-a înțeles necesitatea abordării multidisciplinare.
Ați lucrat sub îndrumarea doamnei prof. dr. Gabriela Radulian, un nume de referință în domeniul diabetologiei. Cum a fost această experiență?
Doamnei prof. dr. Gabriela Radulian îi datorez formarea mea profesională. M-a învățat ce înseamnă rigoarea, m-a învățat ce înseamnă corectitudinea, m-a învățat că fiecare pacient are dreptul la tratament și că prejudecățile nu își au locul în cabinetul medical. Indiferent de etnie, religie, de cât de bine este îmbrăcat sau de cât de bine miroase, este datoria medicului să îi acorde fiecărui pacient aceeași atenție. Totodată, doamna prof. dr. Gabriela Radulian a fost îndrumătorul tezei mele de doctorat în domeniul nutriției și am un mare respect pentru ceea ce m-a învățat.
Sunteți unul dintre cei opt medici din România certificați în managementul obezității de către Federația Mondială de Obezitate. Ce înseamnă exact această certificare și cât de importantă este în activitatea pe care o desfășurați zilnic?
Este o dovadă a faptului că mă preocupă educația medicală continuă, că mă informez mereu și că sunt la curent cu ultimele informații din acest domeniu. În fiecare an, pentru a mă recertifica, trebuie să urmez niște cursuri organizate de Federația Mondială de Obezitate cu acest scop. Pacienții au certitudinea că au venit la un specialist care se informează mereu.
Cât de importante considerați că sunt participarea la evenimente științifice și publicarea de lucrări, pentru dezvoltarea unui medic?
Informațiile se schimbă cu o rapiditate uimitoare și, uneori, ceea ce am învățat anul trecut nu se mai recomandă anul acesta, astfel încât și pacienții trebuie să fie la curent cu ultimele recomandări din domeniu. Participarea la astfel de evenimente este un prilej de a afla ultimele cercetări/noutăți și de a împărtăși din experiența fiecăruia.
Plecarea medicilor tineri din țară a fost întotdeauna un subiect sensibil. Ați fost vreodată tentată să lucrați peste hotare?
Din păcate, dacă acum 10 ani medicii plecau pentru câștiguri materiale mai bune, în ultima vreme pleacă pentru că vor să fie apreciați și să lucreze într-un sistem medical normal/performant. Da, m-am gândit de multe ori să plec, mai ales că din grupul de prieteni doar 3 mai suntem în țară; însă am avut șansa de a-mi construi condiții de lucru (echipă, dotări) așa cum mi le-am dorit, în clinica pe care o conduc, Smart Nutrition. Aici oamenii apreciază ceea ce faci, ai posibilități de diagnostic și tratament și nimeni nu îmi impune cum să îmi fac meseria. Pot să spun să sunt norocoasă că fac ceea ce îmi place și cred că acest lucru se vede în relația mea cu pacienții.
Spuneți-ne care este cel mai mare regret din viața profesională, dar și cea mai mare realizare.
Nu pot spune că regret ceva, pot spune că nu mereu a fost ușor. Dar cel mai important lucru este că merg cu plăcere dimineața la cabinet, că iubesc să discut cu oamenii/pacienții și că tot ceea ce știu împărtășesc pacienților mei.
